Cum să folosești Azure Pricing Calculator (pas cu pas)

Cheltuielile în cloud sunt ușor de subestimat până când îți vine prima factură. Din fericire, există Azure Pricing Calculator, instrumentul gratuit de la Microsoft, fără autentificare, care îți estimează costul serviciilor Azure înainte să implementezi ceva.

Partea dificilă este că Azure nu are un singur preț per serviciu. O mașină virtuală, de exemplu, costă diferit în funcție de regiune, dimensiune, câte ore pe lună rulează și ce plan de preț alegi. Înmulțește asta într-o arhitectură reală cu cinci sau șase servicii și un preț de listă unic devine aproape inutil.

În acest articol, voi construi o estimare de la zero, te voi ghida pas cu pas printr-un exemplu cu o mașină virtuală și voi acoperi greșelile care compromit, pe furiș, estimări altfel atente.

Răspunsul scurt: cum să folosești Azure Pricing Calculator

Deschide Azure Pricing Calculator și urmează pașii de mai jos:

1. Caută în selectorul de produse serviciul Azure pe care vrei să-l evaluezi, cum ar fi Virtual Machines.
2. Selectează-l pentru a-l adăuga la estimare cu configurația implicită.
3. Setează regiunea, nivelul (tier), dimensiunea și alte opțiuni specifice serviciului pe care îl vei folosi.
4. Introdu utilizarea estimată, de exemplu ore pe lună, stocare în GB sau cereri pe secundă, în funcție de ce facturează serviciul.
5. Alege o opțiune de tarifare, cum ar fi Pay-As-You-Go, Reserved Instance sau Azure Savings Plan.
6. Verifică costul lunar și, acolo unde e cazul, costul plătit în avans afișat pentru acel produs.
7. Repetă pentru fiecare alt serviciu din arhitectura ta, cum ar fi baza de date, contul de stocare și load balancer-ul.
8. Adaugă un plan de suport aproape de partea de jos a paginii.

Totalul se actualizează în timp real pe măsură ce modifici câmpurile. Aici e și locul unde multe estimări eșuează în producție: echipele evaluează doar serviciul pe care se concentrează și uită de serviciile de care depinde.

Cum să citești estimarea

Calculatorul are trei părți esențiale și ajută să știi ce face fiecare înainte să începi să introduci cifre.

• Selectorul de produse: acesta este motorul de căutare și navigatorul pe categorii din partea de sus a paginii. Categoriile includ compute, storage, databases, networking și AI and machine learning. Dacă nu știi numele exact al produsului, navigarea pe categorie te duce de obicei mai repede la țintă decât să ghicești termeni de căutare.
• Configurarea serviciului: fiecare produs adăugat primește propriul bloc de configurare, iar câmpurile depind de serviciul respectiv. O VM, de exemplu, cere OS, dimensiune și regiune. Un cont de stocare, în schimb, cere nivelul de redundanță și frecvența de acces. Nu există un formular universal, deci configurezi fiecare serviciu după regulile lui.
• Utilizarea estimată: aici consumul proiectat, precum ore, GB și tranzacții, se transformă în sumă în dolari. Este și câmpul cel mai des lăsat la valorile implicite, o greșeală pe care o detaliez mai jos.

Unele servicii afișează atât un cost inițial (upfront), cât și un cost lunar. Această separare apare în special la rezervări, unde plătești o parte acum pentru a bloca o rată recurentă mai mică. O sumă lunară fără cost inițial indică de obicei că ești pe Pay-As-You-Go.

Ghid pas cu pas: estimarea costului pentru o mașină virtuală

Să luăm în calcul o VM general-purpose pentru un mediu de staging. 

Mai întâi, căutăm „Virtual Machine” și o adăugăm în estimare. Produsul pornește cu o dimensiune și o regiune prestabilite. Schimbă regiunea mai întâi, deoarece afectează toate prețurile din pagină, apoi alege OS-ul și dimensiunea VM-ului. Observă că Windows are un cost suplimentar de licențiere față de Linux, cu excepția cazului în care activezi Azure Hybrid Benefit.

Acum setează utilizarea estimată. Presupunerea implicită a Microsoft este 730 de ore pe lună, adică media orelor dintr-o lună. Cu alte cuvinte, calculatorul presupune că VM-ul rulează non-stop. De obicei e corect pentru un server de producție, dar greșit pentru un box de staging care trebuie să fie pornit doar în timpul programului de lucru.

Scade orele de la 730 la, să zicem, 200, iar estimarea se actualizează imediat. Schimbarea nu e întotdeauna proporțională, pentru că unele niveluri de tarifare includ minime sau praguri. O reducere de 70% a orelor nu produce mereu o reducere de 70% a costului. Această neliniaritate explică de ce o listă statică de prețuri nu-ți dă costul real și e motivul practic să folosești calculatorul în loc să estimezi doar din prețuri de listă.

Compararea planurilor de preț

După ce ai o estimare de bază, apare adevărata valoare a calculatorului. Poți rula aceeași VM la niveluri diferite de angajament și să vezi exact ce se schimbă.

Pay-As-You-Go nu cere niciun angajament și are rata pe oră cea mai mare, cu flexibilitate totală să redimensionezi sau să ștergi oricând. Reserved Instances îți permit să te angajezi la o dimensiune de VM specifică într-o regiune specifică pentru unu sau trei ani, în schimbul unei rate semnificativ mai mici. Economiile la dimensiunile general-purpose sunt de obicei în plaja 40–70%, în funcție de durata angajamentului.

Azure Savings Plan îți permite să te angajezi la o sumă de cheltuială pe oră în loc de o VM anume, iar Azure aplică discountul pe tot compute-ul eligibil, chiar dacă schimbi dimensiunile sau muți workload-urile.

Nu există o alegere corectă universal. Depinde de cât de stabil e workload-ul tău și de câtă flexibilitate îți trebuie.

Ce chiar îți influențează costul

Câteva decizii de arhitectură, nu financiare, controlează cea mai mare parte a facturii:

Regiunea

Regiunea contează mult, deoarece aceeași dimensiune de VM poate costa vizibil mai mult într-o regiune față de alta. Dacă cerințele de conformitate nu te fixează într-o regiune anume, verifică câteva opțiuni din apropiere.

Nivelul și dimensiunea serviciului

Nivelul (tier) și dimensiunea contează și ele, pentru că a „sări un nivel mai sus, ca să fim siguri” este un obicei frecvent și scump. Modelează cerințele reale, nu un buffer peste ele.

Sistemul de operare și licențierea

Sistemul de operare îți afectează de asemenea prețul, deoarece licențierea pentru Windows și SQL Server adaugă un cost real. După cum am menționat, Azure Hybrid Benefit este opțiunea pentru echipele care dețin deja licențe și e ușor de trecut cu vederea.

Volumul de utilizare și planul de tarifare

Volumul de utilizare și planul de tarifare, discutate mai sus, sunt cele care mișcă cel mai mult acul.

Greșeli frecvente care strică o estimare

Chiar și o estimare construită atent poate da greș în câteva moduri previzibile. Acestea merită verificate înainte să te bazezi pe rezultat.

Lăsarea neschimbată a utilizării implicite

Prima greșeală este să lași utilizarea implicită neschimbată. Valoarea implicită de 730 de ore e un punct de pornire ok și un răspuns final prost pentru orice nu rulează non-stop. 

Uitarea serviciilor de suport

A doua este să uiți serviciile de suport: o VM are nevoie de un disc, iar o aplicație are de obicei nevoie de o bază de date. Estimările care evaluează doar serviciul principal și omit infrastructura din jur vor subestima constant factura reală. 

Alegerea regiunii greșite

A treia este alegerea regiunii greșite, lucru ușor de făcut când estimezi pentru un client sau o echipă aflată în altă locație decât tine. 

Ignorarea costurilor de transfer de date și rețea

A patra este ignorarea costurilor de transfer de date și networking, care variază după consum. 

Compararea prețurilor de listă cu prețurile negociate

A cincea este compararea prețurilor de retail cu cele negociate: dacă organizația ta are un enterprise agreement, prețurile de listă din calculatorul public nu vor corespunde cu ce plătești efectiv, decât dacă te autentifici și aplici acordul. 

Tratarea estimării ca pe factura finală

În cele din urmă, nu trata estimarea ca pe factura finală. Chiar Microsoft menționează că totalurile salvate pot varia pe măsură ce prețurile publicate ale Azure se schimbă, așa că lasă o marjă.

Azure Pricing Calculator vs. Azure Cost Management

Sunt două instrumente distincte care rezolvă probleme diferite. Pricing Calculator estimează costul înainte să implementezi ceva, permițându-ți să modelezi configurații ipotetice și să compari scenarii care încă nu există. Azure Cost Management, pe de altă parte, analizează ce cheltuiești efectiv după ce resursele sunt active. Se ocupă de utilizarea reală, facturile reale și anomaliile reale.

Ai nevoie de ambele, în momente diferite. Folosește calculatorul pentru a estima și planifica bugetul înainte de a construi. Folosește Cost Management după, ca să verifici dacă realitatea corespunde planului și să surprinzi derapajele care apar inevitabil când traficul real lovește infrastructura reală.

Bune practici pentru estimarea costurilor Azure

Câteva bune practici duc constant la estimări mai fiabile

• Modelează o utilizare realistă, nu capacitatea maximă și nici minimul.
• Include fiecare componentă din arhitectură, nu doar pe cele care „par scumpe”.
• Compară câteva regiuni, dacă cerințele de conformitate îți permit.
• Rulează același workload pe Pay-As-You-Go și pe un nivel cu angajament înainte să alegi unul.
• Construiește trei scenarii (utilizare așteptată, mică și mare), nu un singur număr, ca să ai un interval în jurul căruia să planifici.
• Reevaluează estimarea când se schimbă arhitectura sau prețurile Azure, deoarece niciuna nu rămâne neschimbată mult timp.

Concluzie

Fluxul de lucru este simplu: adaugi serviciile de care ai nevoie, le configurezi să reflecte modul în care vor rula în realitate, introduci valori realiste de utilizare, alegi un plan de tarifare și verifici totalul. Calculatorul face aritmetica.

Acuratețea rezultatului depinde în întregime de acuratețea intrărilor comparativ cu realitatea. O estimare calculată cu precizie, dar bazată pe o presupunere greșită de utilizare, rămâne o estimare greșită.

Construiește mai multe scenarii înainte să te angajezi la o arhitectură și, după ce resursele sunt implementate, compară estimarea cu cheltuielile reale în Azure Cost Management. Orice diferență dintre cele două este informativă: îți arată unde ipotezele inițiale au deviat de la utilizarea reală.